Traim intr-o societate confuza, o societatea in care identitatea individului nu mai exista, nu mai conteaza daca esti barbat sau femeie ci doar nivelul de „putere” la care ai ajuns. Uitam esenta sufletului nostru, si invatam pe masura ce ne maturizam sa ignoram adevaratele nevoi, sa le ingropam sub teancuri de diplome, target-uri si cerinte sociale.
Carl Gustav Jung vorbeste in scrierile/teoriile sale despre Animus si Anima ca fiind partea opusa a psihicului feminin, respectiv masculin. Astfel, el sustine ca de la nastere, in psihicul nostru exista „barbatul” si „femeia”, iar mai tarziu in viata, atat corpul fizic cat si psihicul se dezvolta ajungand sa avem un sex dominant, iar complementar acestuia este cel opus. Aceasta poate fi o explicatie a faptului ca exista femei cu inclinatii spre rational (sfera specifica masculinului) si barbati ce sunt mai sentimentali/sensibili ( deprindere din spectrul feminin).
In societatea actuala aceasta latura a psihicului opusa genului (Animus si Anima), a carei prezenta este „sanatoasa / normala”, este adusa foarte mult la suprafata si tinde sa „creeze” personaje confuze, ipostaze in care individului ii este din ce in ce mai dificil sa se regaseasca, sa se inteleaga si sa isi accepte rolul in societate. Ca urmare, femeile isi pierd feminitatea si barbatii raman fara masculinitate.
Emanciparea femeilor a avut la baza o idee si un concept bun – eliberarea femeilor din subjugarea barbatilor – insa feminismul extrem a dus prea departe aceasta miscare; s-a vrut egalitate intre sexe, iar pentru asta femeile au ajuns sa demonstreze ca si ele pot face tot ceea ce fac barbatii, ba chiar mai bine in unele cazuri, dar astfel femeia si-a pierdut feminitatea, s-a masculinizat, a aparut dorinta de putere si s-a diminuat dorinta de afectivitate si maternitate.
Pe parcursul a mii de ani omul s-a dezvoltat si a ajuns, inca din preistoric, sa observe ca femeia este mai buna in zona sigura / adapostita unde putea avea grija de copii si gospodarie, iar barbatul era eficient in procurarea hranei si apararea teritoriului. Aceasta diviziune a rolurilor a aparut din nevoia de supravietuire prin intelegerea predispozitiilor ancestrale ale sexelor. Desigur, asta nu inseamna ca trebuie sa ramanem ingraditi in acest sablon, fara a evolua, insa putem pastra tiparul in care stim deja ca ne potrivim, sa pastram incarcatura simbolica si traditionala a rolului pe care il avem.
Studiile recente ne demostreaza ca aceste schimbari se pot sesiza chiar si din punct de vedere fizic, dincolo de vestimentatie (femeile incepand sa poarte haine masculine iar barbatii punand mai mult accent pe aspectul exterior), expresia faciala si trasaturile feminine s-au masculinizat, iar barbatii au inceput sa aiba o infatisare mai feminina. De asemenea, dezvoltarea tehnologiei care a facilitat un trai mai bun, a determinat o lipsa de implicare pe toate planurile familiei. Astfel, job-ul solicitant si extenuant, lipsa timpului petrecut alaturi de cei apropiati, duc la o comunicare superficiala si un deficit major in implicarea pe plan personal. Aceste schimbari nu sunt lipsite de consecinte ci duc la o lipsa de complementaritate in viata de cuplu si familie, la o inversare a rolurilor. ( http://www.descopera.ro/dnews/14925680-revolutia-genului-spre-o-societate-fara-inima-feminismul-intre-politica-si-stiinta )
Ce putem face?
Un prim pas in rezolvarea acestei situatii este insasi constientizarea ei. Ca femeie, este necesar sa-ti accepti feminitatea cu tot ce implica aceasta: instinctul feminin, latura emotionala, rolul matern, sensibiliatea, tandretea, capacitatea de comunicare si empatie, dimensiunea ludica. Pentru a-ti accepta masculinitatea, ca barbatul trebuie sa-ti asumi: gandirea rationala, rolul patern, capacitatea de a oferi protectie, siguranta si stabilitate, spiritul competitiv. Fiind asumate aceste caracteristici ale fiecarui gen pot determina redobandirea identitatii. Astfel, se poate crea cu o mai mare usurinta complementaritatea in viata de cuplu, o simfonie perfecta si fireasca intre barbat si femeie.
Comments